Cadrul general
Proiectul CCB s-a nascut din strategia elaborata de Guvernul Romaniei de refacere a sectorului sau minier pe perioada 2004-2010. Strategia se concentreaza pe patru mari obiective principale: (i) facilitarea abordarii comerciale in industria mineritului, (ii) reducerea implicarii directe a Guvernului si atragerea de capital privat, atat local cat si strain, pentru industria mineritului, (iii) estimarea si atenuarea impactului sectorului minier asupra mediului si promovarea unui management responsabil benefic mediului si (iv) atenuarea problemelor sociale datorate inchiderii minelor non-viabile si revitalizarea economiei in zonele miniere afectate si conditiile implementarii strategiei. Strategia urmareste, de asemenea, indeplinirea cerintelor Uniunii Europene ca subventiile operationale pentru minele de „metal” sa fie eliminate pana in 2007, iar subventiile operationale pentru minele de carbune sa fie eliminate pana in 2010.
Proiectul „Inchiderea Minelor, Regenerarea Socio-Economica si a Mediului” (MCERSERP) va sustine implementarea Strategiei pentru industria miniera pe perioada 2004-2010. Obiectivul proiectului il reprezinta consolidarea capacitatii Guvernului de a prelua reforma din sectorul minier prin (i) consolidarea capacitatii MEC de inchidere a intreprinderilor miniere nerentabile si a intreprinderilor auxiliare intr-un mod durabil din punctul de vedere al mediului; si (ii) asigurarea de sprijin Agentiei Nationale pentru Dezvoltarea si Implementarea Programelor de Reconstructie a Zonelor Miniere, comunitatilor locale si altor agentii care se ocupa de regenerarea socio-economica a zonelor miniere.
Ritmul restructurarilor sectorului a fost influentat de impactul social asupra comunitatilor miniere, care a fost extrem si care a afectat atat femeile, cat si barbatii. De la un numar de 171.000 de muncitori in anul 1998, se estimeaza o reducere la 26.650 in acest an. Desi femeile au reprezentat 16% din forta de munca a sectorului minier in 1997, ele au constituit 20% din numarul de muncitori disponibilizati. Datorita naturii mono-industriale a economiei din cele mai multe orase miniere, multi dintre muncitorii disponibilizati nu au reusit sa gaseasca locuri de munca alternative. Acest lucru a condus la o emigrare a 16% din forta de munca din zonele miniere si efectele economice ale primului val de restructurare se mai pot simti si azi in numeroase comunitati.
